Dumitru Manolăchescu „Am votat cu băietu ista frumuşăl ca sî şii ghini”. Aşa zicea, într-o limbă curat şi plăcut moldovenească, o băbuţă care tocmai votase duminică într-un sătuc din Republica Moldova deloc curat şi plăcut. Femeia a ţinut morţiş să iasă din casă şi să voteze dar, pentru că nu prea vedea bine şi nici nu era hotărâtă pe cine să aleagă, nu s-a descurcat

Dumitru Manolăchescu

„Am votat cu băietu ista frumuşăl ca sî şii ghini”. Aşa zicea, într-o limbă curat şi plăcut moldovenească, o băbuţă care tocmai votase duminică într-un sătuc din Republica Moldova deloc curat şi plăcut. Femeia a ţinut morţiş să iasă din casă şi să voteze dar, pentru că nu prea vedea bine şi nici nu era hotărâtă pe cine să aleagă, nu s-a descurcat în mulţimea de aproape 50 de partide şi independenţi înşirate pe o foaie lungă de un metru. Aşa că a votat cu unul mai frumuşăl ca să fie bine... Vedeţi ce înseamnă o băbuţă pleziristă din satul lui Paul Goma?! Femeia a înţeles instinctual că între starea de bine şi oamenii frumuşei există o legătură! Ce legătură există între frumuşăl şi binele politic, ăsta va rămâne un mister cu care băbuţa nu-şi va bate niciodată capul. Urmează ca el să fie descifrat de analişti, sociologi, psihologi. Amatorii de (ne)vinovate plăceri din satele moldoveneşti şi-au făcut datoria, au băgat votul în urne, interpretarea lui e treaba specialiştilor.

Rezultatul votului de duminică din Republica Moldova este încă în dezbatere. Se ia la trântă realitatea crudă cu prezicerile a două institute de sondare a opiniei publice. Sondajele au dat nişte scoruri care i-au făcut pe „reformiştii” pro-europeni să sară-n sus de bucurie exact la ora 21, pentru ca, după câteva ore, aceiaşi reformişti să înţepenească în scaune de obidă la aflarea primelor rezultate oficiale parţiale venite de la CEC, adică BEC-ul lor, care schimbau total scorurile date de cele două exit-poll-uri, aşezând pe primul loc pe comuniştii fostului preşedinte Voronin, la mare distanţă de cele trei partide „reformiste” de dreapta. Vi se pare că vă uitaţi la un film pe care l-aţi mai văzut, nu-i aşa?

Suspansul, însă, continuă. Şi la ei, în Moldova, rezultatul final va fi hotărât de votul din diasporă. Acolo nu se duc la urne băbuţe care să-l voteze pe unu mai frumuşăl, acolo votează mai ales tineri care n-au nicio aplecare spre comunismul autoritarist-naţionalist de tip Voronin. Aşa că cevaceva se mai poate schimba în peisajul electoral moldovenesc.

Nu foarte mult, din păcate. Scorul obţinut de comunişti este unul în concordanţă, spuneam, cu realitatea din Republica vecină. Şi mai rău e că realitatea, oricare ar fi ea, nu-i scoate din criza politică pe moldoveni. Situaţia e atât de complicată încât, dacă nu sunt mai atenţi şi mai înţelepţi decât noi (şi m-ar mira să fie...), vor păţi exact ca noi, se vor zbate într-o mocirlă de neputinţă legislativă, nu vor fi capabili să aibă o majoritate consolidată în Parlament, nu vor reuşi să ia decizii majore şi nici să-şi aleagă un preşedinte pro-european. Va fi un dezastru, ar zice specialiştii. Va fi, zic şi eu, dar cui îi pasă de dezastrul economic şi politic din Moldova? Va simţi pe pielea ei băbuţa pleziristă din satul Mana diferenţa dintre comuniştii lui Voronin şi reformiştii lui Filat sau Chirtoacă? Nici vorbă, ca şi pe uliţele pierdutelor sate din Moldova noastră, în Moldova lor viaţa va continua să curgă pe nesimţite, ocolind aşezările rurale şi uliţele înglodate. Oamenii vor fi la fel de săraci şi amărâţi, la fel de uşor de cumpărat de politicienii cu bani, vinul va continua să fiarbă în butoaie, ţuica va continua să fiarbă în alambicuri străvechi, îmbătând şi câinii pe drumuri. Viaţa din satele moldoveneşti, în care trăieşte mai bine de 60% din populaţia republicii, nu face diferenţa între stânga şi dreapta politică, între protectoratul Rusiei sau cel al Uniunii Europene. Această populaţie rurală îmbătrânită, care iese la vot chiar dacă nu vede pe cine votează şi nu ştie numele vreunui partid, poate hotărî soarta unei ţări. În cazul de faţă singura speranţă rămâne numărarea voturilor din diasporă. Slabă speranţă...

Republica Moldova trăieşte acum coşmarul din care noi crezusem că am scăpat în urmă cu câţiva ani. Şi n-am scăpat, chiar dacă la Putere au venit un preşedinte şi două partide de dreapta care şi-au spus „reformişti”. Unul din ele mai bâjbâie şi acum în căutarea unor idei reformiste. În Republica Moldova greul abia începe. Băbuţa pleziristă şi-a jucat rolul, şi-a consumat clipa de glorie care i se dă şi celui mai amărât om o dată sau de două ori la patru ani, a votat cu frumuşălul şi doarme liniştită, visând o pâine şi-o cană de vin de buturugă moldovenească. E foarte puţin probabil să afle vreodată băbuţele astea filozoafe ce încăierări politice pot produce confuzele lor instincte pleziriste.