Daniel Şanta Am avut un an atât de prost încât aştept revelionul precum o izbăvire. Desigur că nu e decât o amăgeală subiectivă. Probabil că anul 2011 va funcţiona pe principiul „Dă Doamne sănătate, că belele curg!” dar asta nu mă poate împiedica să gândesc pozitiv. Întotdeauna am încercat să fiu un optimist, pornind de la criteriul de selecţie „Optimistul e un tâmpit fericit, pe când pesimistul e doar un tâmpit!”

Daniel Şanta

Am avut un an atât de prost încât aştept revelionul precum o izbăvire. Desigur că nu e decât o amăgeală subiectivă. Probabil că anul 2011 va funcţiona pe principiul „Dă Doamne sănătate, că belele curg!” dar asta nu mă poate împiedica să gândesc pozitiv. Întotdeauna am încercat să fiu un optimist, pornind de la criteriul de selecţie „Optimistul e un tâmpit fericit, pe când pesimistul e doar un tâmpit!”

La ce ne putem aştepta în 2011? Păi cred că pornind de la statisticile anului ce tocmai se încheie, optimistul din mine va afirma sus şi tare că la anul vom cerşi cu toţii. Va veni însă pesimistul şi va întreba cu sfială „Da de la cine oare?”. Dar ca să nu vorbim doar despre sărăcia din România, să vedem cu ce rămânem după 2010.

Cică în ianuarie arabii au inaugurat cea mai înaltă clădire din lume, Burj Dubai de 828 de metri. În România guvernul Boc a inaugurat o bucată un pic mai lungă de autostradă, deci suntem şi noi tari. În aceeaşi lună „Avatar” a devenit filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile. La noi treaba n-a mers strălucit, lumea era ocupată să afle ce se mai întâmplă pe OTV şi dacă a câştigat la Super Bingo!

În aprilie un vulcan islandez cu un nume imposibil erupe şi paralizează traficul aerian mai multe săptămâni. Mai „în ceaţă” decât avioanele astea n-au fost decât diriguitorii patriei noastre. Mai ales când dădeau din cap în faţa FMI-ului.

Prin iunie grecii au ridicat din umeri, oficializând o super ţeapă dată Uniunii europene. Spre deosebire de politicienii noştri, grecii au  tras nişte super lucrări de infrastructură dar şi-au umplut şi propriile buzunare. O adevărată lecţie pentru ai noştri care se credeau şmecheri cu două privatizări, nişte bănci falimentate şi un FNI.

În iunie, iulie şi august  nu s-a întâmplat mare lucru (de care să-mi amintesc eu). Semn că toată lumea are nevoie şi de concediu.  În septembrie Franţa a expulzat o mulţime de ţigani şi l-a acceptat cu braţele deschide pe unul singur: Connect-R (cântăreţ/gurist) a avut un succes deosebit în discoteci şi pe câteva radiouri de muzică de bâţâială.

În octombrie 33 de mineri chilieni au rămas blocaţi într-o mină. La suprafaţă s-au certat nevestele şi amantele pe subiecte gen: cine îi iubeşte mai mult, cine îi plânge la înmormântare şi cine rămâne cu ei dacă supravieţuiesc. Povestea s-a terminat cu bine. Ca de altfel şi anul acesta în care poporul român a înghiţit cu smerenie reforme, minciuni, taxe, impozite, precum un fachir capabil să îngurgiteze orice de la flăcări şi săbii la becuri economice.

Dacă o vom duce mai bine în 2011 nu ştiu zău. Dar optimistul din mine continuă să se bucure că trăieşte în cea mai bună lume cu putinţă, iar pesimistul din mine se teme că... aşa este. Că or fi de bine sau de rău, veştile importante le veţi afla tot din Observatorul de Covasna, din nou  „pe baricade” începând din 7 ianuarie.