Stimate D-le Daniel Șanta, Am citit cu mare atenție editorialul Dvs. în care v-ați exprimat opiniile asupra activității mele de director al Teatrului Andrei Mureșanu. Așadar, ați optat să o faceți folosind un „exercițiu de imaginație” prin care v-ați substituit unui director, pentru a devoala (prin comparație) toate deficiențele de care acesta putea fi făcut responsabil. Până aici nu este nimic rău.

Stimate D-le Daniel Șanta,

Am citit cu mare atenție editorialul Dvs. în care v-ați exprimat opiniile asupra activității mele de director al Teatrului Andrei Mureșanu. Așadar, ați optat să o faceți folosind un „exercițiu de imaginație” prin care v-ați substituit unui director, pentru a devoala (prin comparație) toate deficiențele de care acesta putea fi făcut responsabil. Până aici nu este nimic rău. În principiu, ar fi trebuit să mă bucur să redescopăr în Dvs. persoana care a avut, mai mereu, intervenții favorabile la adresa noastră, interesată de activitatea teatrului, cunoscătoare a trupei și repertoriului, dispusă să se implice nu numai afectiv dar și concret în problemele cu care se confruntă această instituție, într-un cuvânt, un fan devotat! Așa și începeați articolul…Însă, după ce vă hotărâți să vă exprimați mâhnirea, spuneți: „…la TAM în ianuarie era vacanță, în timp ce teatrul maghiar avea programate nu mai puțin de 16 (șaisprezece) reprezentații! ”. Complet fals. Vacanța noastră s-a terminat în data de 3 ianuarie. Iar dacă teatrul nu are reprezentații la sediu, cu siguranță are programate repetiții, poate avea spectacole în deplasare sau poate participa intr-un festival. În cazul de față, teatrul nostru programase în luna ianuarie 6 spectacole (începând cu data de 17 ianuarie) și pregătește două premiere noi (posibil chiar 3). Mai multe spectacole nu ar putea fi posibil de programat, fiindcă teatrul maghiar va avea un program foarte încărcat de spectacole la sediu în perioada ianuarie-februarie. Trebuie spus că și teatrul român a avut o perioadă mai încărcată, cu multe spectacole la sediu, la sfârșitul anului trecut. Atunci a fost rândul teatrului maghiar să zăbovească în repetiții…

După acest început de editorial, porniți și faceți un „exercițiu de imaginație”, cu multe sfaturi și idei, expus pe larg și conchideți că , pentru Dvs., toată această mâhnire își găsește sursa într-o singură persoană: directorul teatrului! Așadar, din cauza acestui om, nu mai puteți spune nimic pozitiv la adresa teatrului!… O lungă listă de insinuări și acuze la persoana mea, sub forma unor idei de care, evident, bietul director habar n-ar avea!.. De aici, nu mai este decât un pas pentru ca cititorul articolului să deducă lesne, cât de lipsit de idei și opinii este directorul, cât de slab este el, cât de la mintea cocoșului îi erau oportunitățile pierdute, cât de inabil este în a-și construi prieteniile, cât de chiulangiu, cât de nepriceput în alegerea repertoriului, cât de comod, ba chiar se poate deduce că este și corupt: își angajează colaboratori doar dintre prietenii săi…..Concluzia este clară. La TAM lipsește cu desăvârșire un director adevărat! Articolul se termină apoteotic și premonitoriu: dacă cineva nu intervine să-i taie capul acestui director, TAM va muri lent și chinuit! Departe de mine gândul de a mă disculpa sau de a-mi găsi scuze pentru greșelile făcute uneori. Recunosc că puteam face mai mult și mai bine în decursul acestui prim an de directorat. Știți bine, din diferite surse, adevărata situație internă a teatrului. Din păcate derutați cititorii Dvs. neinformându-i corect! De aceea , permiteți-mi să o fac eu. Apoi, nu au decât să tragă concluziile de rigoare. Căci, nu-i asa?, audiatur et altera pars…

Pot spune că, în ciuda unui an de criză major,Teatrul Andrei Mureșanu îl încheie cu rezultate bune. Am avut un buget la limita rezistenței, din care am putut plăti doar salariile și cheltuielile curente. Astfel a trebuit să ne descurcăm cu ajutorul singurei noastre surse de venit: încasările(la acest capitol intră și sponsorizările)! Am pornit la drum, în ianuarie anul trecut, cu un buget de 800.000 ron, cu un colectiv de 42 de persoane, cu toate posturile blocate și cu un repertoriu de 4 piese. Dintre acestea, două erau piese pentru copii. Atâta moștenisem… Teatrului îi lipsea, și îi lipsesc în continuare, posturi cheie precum cel de secretar literar, referent P.R., organizator spectacole, merceolog, sufleur, etc. ca să nu mai spun de încă vreo 2 actori bărbați… Șeful de producție este totodată și merceolog și uneori șofer. Regizoarea tehnică (singura!!!), mai face pe sufleuza, femeia de serviciu este și garderobieră. Magazionera este și casieriță, iar contabila șefă sau secretara mai rup bilete la intrare.!…Totodată, se simte lipsa unui vehicol de transport propriu și, cel mai important lucru, lipsa majoră A UNUI SEDIU PROPRIU! În vară, am intrat scriptic, în posesia unui nou sediu, însă nu putea fi ocupat imediat. Am să revin asupra acestui subiect. Tot în vară, conform legii, s-au micșorat salariile și au fost operate reduceri de posturi. Am rămas cu 36 de posturi. Probabil nu știți, dar directorii de instituții bugetare și-au petrecut concediile de vară mai mult la birou decât pe plajă…Între timp, două actrițe și o altă angajată au născut! Eveniment fericit. Însă pentru un teatru , acest lucru, înseamnă: înlocuiri în spectacole, repetiții, modificări de costume, schimbări de distribuții și alte complicații. Totuși, până la finele anului 2010, am izbutit cu un efort considerabil să scoatem încă 5 premiere! Ca să concluzionez, anul 2010 a adus constituirea unui repertoriu minimal de 8-9 piese și, paradoxal, cele mai mari încasări DIN ISTORIA TAM ! Tot la capitolul reușite, putem menționa selecționarea în festivaluri de teatru importante în țară (Satu Mare, Piatra Neamt, Festivalul Național București, etc) dar și în străinătate (Varna Summer Festival).

Meritele nu îi revin, în niciun fel, doar directorului. Sunt și rodul actorilor, al regizorilor, al personalului tehnic și administrativ. Dar, pentru a-l blama, a-i minimaliza toate meritele și a-l defăima în presă e cale lungă, d-le Șanta!

Un simplu interviu cu subsemnatul, înainte de a profera acuzele, ar fi fost mai lămuritor, dacă nu pentru Dvs., d-le Șanta, măcar pentru cititorii Dvs. și publicul nostru de teatru. Mi-ați construit acest profil, al unui director de teatru, care trece câteva ore prin teatru să-și bea cafeaua, apoi se ascunde din calea năvălitorilor unguri și își închide telefoanele ca să nu îl deranjeze nenumărații sponsori , etc. Nu prea cunosc directori care să stea cât stau eu în teatru! În teatru se lucrează și sâmbăta și duminica, uneori și în sărbători legale! Din păcate, uneori trebuie sa plec și eu mai repede acasă, pe la ora 22-23….Am și eu o vârstă și am jurat că nu mai fac nopți albe… Apoi, cred că sunt foarte respectat de toți colegii din teatrul maghiar. Consider că nu trebuie să bat cu pumnul în biroul d-lui Bocsardi pentru a mă face înțeles și a fi, așa cum sugerați, un tip tare! Cu domnul primar Antal Arpad am, deocamdată, o relație de respect reciproc și, vreau să cred, în viitorul apropiat să devină „extraordinară”. La fel și cu Radu Afrim. Vă puteți imagina că m-aș putea dispensa de serviciile d-lui Radu Afrim ? Ce vă face să credeți? Desigur nu știți, mi-a fost student la Cluj, apoi am fost colegi la Tg.Mureș și ambii suntem atașați de teatrul din Sf.Gheorghe, pentru simplul motiv că aici am avut, amândoi, primele noastre succese în carieră! E un motiv, cred, destul de important, ca să îmi dați crezare, nu? De altfel, R.A. va monta anul acesta la Sf.Gheorghe. Să sperăm că va avea și banii de producție necesari! Mai departe: de unde ați dedus d-le Șanta, că am plătit colaboratori, ”evident… prieteni de-ai mei”? Este o acuzație gravă! Ar trebui să aflu și eu că, de exemplu, Ana Nicolae (care a debutat in piesa”Auto”), îmi este prietenă…Puteți să dați alte nume? Așadar, în activitatea mea și în relațiile cu oamenii (fie prieteni sau persoane oficiale), prefer să mă comport civilizat, cu eleganță, și să fiu considerat UN PARTENER. Egal. Considerați acestea un semn de slăbiciune?!?

Este adevărat, suntem lipsiți de o expunere mai mare la premierele noastre din partea criticii, dar nu ne putem plânge de public. Anul acesta, cu foarte mici excepții, am avut mai mereu săli pline. Uneori chiar prea pline, încât am avut plângeri din partea publicului. Cât privește spectacolele, eu nu dețin rețeta montării reușite a unui spectacol. Nici colegii mei. Dacă am cunoaște-o fiți sigur că am aplica-o! (Nu este o condiție sine-qua-non ca un spectacol cu „Hamlet”, de exemplu, să fie unul apreciabil)!

Atât municipalitatea cât și organizatorii altor evenimente, ne-au solicitat intotdeauna prezența. Anul trecut am participat la Zilele Sf.Gheorghe ( poate confirma dl. consilier Mădălin Guruianu) cu spectacolul „Manej”, cu spectacolul pentru copii „Fata babei si fata moșului”- jucat în aer liber, dar și la o paradă de costume. Probabil, mulțimea participanților,a făcut să devenim prea puțin vizibili pentru Dvs….

Mai spuneți: „Și aș face proiecte!Cât mai multe proiecte! Să-i arăt domnului primar că pot aduce bani și din altă parte decât de la el”. La capitolul proiecte, trebuie să luați în considerare, d-le Șanta, că TAM nu este nici teatru particular și nici ONG! Din păcate suntem bugetari….Așa încât, proiectele noastre se fac tot cu banii din bugetul alocat! Câtă vreme instituția noastră a avut zero lei alocați la cheltuieli de producție, singura șansă au rămas sponsorizările. Ținând cont că un proiect de teatru poate costa uneori mai mult decât încasările anuale ale teatrului, mă îndoiesc că cineva ar putea găsi sponsorizări de până la 10.000 de euro… Și credeți-mă, chiar am alergat (nu doar eu) “de ne-au sărit ochii”… pentru a obține, pe întreg parcursul anului, vreo 2.000 de euro de la sponsori!

La ora actuală, șeful de producție este totodată și merceolog și uneori șofer. Regizoarea tehnică (singura!!!), mai face pe sufleuza, femeia de serviciu este și garderobieră. Magazionera este și casieriță, iar contabila șefă sau secretara mai rup bilete la intrare. Pe data de 6 ianuarie a.c., luministul și sunetistul teatrului și-au înaintat demisiile. Motivul? Salariul de 560 ron după 17 ani de activitate! Să fie și aici vina directorului? Oricum, va trebui să găsesc o zi ca să fug, cu mașina proprie, să duc înapoi la Targoviște două reflectoare împrumutate…Sau poate aveți , d-le Șanta, vreo idee cum să fac să ajungă ele acolo?

Cam asta ar fi. Sigur, puteți susține în continuare că eu sunt sursa răului în teatrul nostru. Este opinia Dvs. Deși,mai productiv era să puneți problema obținerii, de către TAM, a sediului cinematografului Arta. Și nu în parteneriat cu o discotecă! Abia atunci, când teatrul nostru va avea pentru prima dată, după peste 20 de ani, un sediu PROPRIU și…o firmă, vom putea spune că „a devenit un fel de suflet al comunității”….Așa cum vă doriți Dvs. Dar și eu !

Eu vă aștept totuși, în continuare, la spectacolele noastre.

Cu stimă,

Horațiu Mihaiu

manager al Teatrului „Andrei Mureșanu”