Covăsneanul s-a clasat în primii 50 din peste 1.000 de jucători din întreaga lume

Are aproape 34 de ani, și cu toate că nu trăiește din poker, acest sport îi rotunjește veniturile. Spune că joacă din pasiune, iar recent a dovedit că o face foarte bine, reușind o performanță notabilă la un prestigios turneu de poker Texas hold’em ce a avut loc în Caraibe. Despre experiența exotică, poker și planurile de viitor ne-a povestit în cadrul unui interviu în exclusivitate.

– Mihai, povestește-ne la ce turneu ai fost și cum ai ajuns tocmai în Paradise Island?

– Turneul Poker Carribean Adventure a avut loc luna aceasta în Insulele Caraibe. Istoria acestui turneu a început pe un vas de croazieră, și la el participau numai oameni foarte bogați. De câțiva ani se organizează în Caraibe, pe Paradise Island, în Insulele Bahamas, de fapt. Eu am ajuns acolo printr-un satelit online, prin site-ul pokerstars. Am încercat mai mulți sateliți, am investit în jur de 600 de dolari, și am câștigat un pachet întreg, ceea ce înseamnă intrarea la turneu, cazare, inclusiv bani de cheltuială, în total în jur de 15.000 de dolari. Turneul face parte din European Poker Tour, care se organizează în câteva locații: Londra, Viena, Barcelona, Monte Carlo și alte câteva orașe, iar acesta din Caraibe este un fel de bonus, organizat în ianuarie, când peste tot e frig.

– Să înțeleg că jucând online poți ajunge la un asemenea turneu?

– Da, aceasta este una dintre metode. Însă 90% dintre jucătorii care ajung acolo merg pe banii lor, adică investesc acești 15.000 de dolari din buzunarul lor. Mai există o a treia categorie, și aceștia sunt jucători online, selectați și trimiși de site-urile de specialitate, iar în cazul în care câștigă, site-urile au o cotă parte din câștig.

– Cum a fost la turneul din Caraibe și până unde ai ajuns?

– La turneu au participat peste 1.000 de jucători. Când am aflat că m-am calificat, am fost foarte entuziasmat, iar când am ajuns acolo, când am văzut Insula Paradis… a fost ceva de vis. Cât despre turneu, a fost unul reușit, spun eu. Au fost două zile de start, eu am intrat în a doua zi. S-a jucat timp de 6 zile câte 8 ore pe zi. Am jucat într-o sală imensă, unde erau amenajate mesele. Eram 8-9 jucători la o masă, iar eu am avut ocazia să joc de două ori la masa televizată. O dată am avut pur și simplu noroc, iar a doua oară am fost selectat, cel mai probabil datorită stilului meu. Am fost un fel de surpriză, nimeni nu se aștepta să joc așa, am făcut inclusiv un semi bluf, și cred că asta a contat, și de aceea m-au pus a doua zi la masa televizată. Până la urmă am ieșit pe locul 47 din cei peste 1.000 de participanți, m-a eliminat un polonez, Dominic Panka, cel care a și câștigat turneul.

– Au mai fost români la acest turneu?

– Da, au mai fost 4 sau 5 jucători din România, dar aceștia nu au ajuns departe, unii au ieșit din prima zi, alții din cea de a doua zi, iar eu am fost eliminat în ziua 4 de turneu.

– Ziceai că stilul tău a contribuit la faptul că ai ajuns la masa televizată. Ce stil ai?

– Am un stil de joc mai agresiv, profit de anumite ocazii, și sunt jucători care nu ar risca să facă lucrul acesta. Stilul se numește tight agress, adică sunt agresiv cu cărți bune. Ideea e că încerc să ajung unu contra unu, adică la un pot să nu fiu eu contra mai mulți jucători. Asta înseamnă să mărești miza foarte mult, să fii agresiv înainte de flop, înainte ca primele trei cărți să se arate.

– Când ai început să joci poker?

– M-am apucat de poker în urmă cu 7 ani, aici la Sfântu Gheorghe. Jucam cu prietenii prin tot felul de locații, din pură distracție. În multe seri în care jucam câștigam, și mi-am dat seama că poate e ceva în mine, poate aș putea fi foarte bun în jocul acesta. Astfel am decis să studiez mai mult, pentru că dacă vrei să ajungi la performanță, trebuie să studiezi. Trebuie să citești strategii, să știi puțină matematică, probabilistică, să știi care sunt șansele, dacă merită sau nu să lovești mâna. E un fel de statistică matematică, pentru că nimic nu e cert la poker, totul este o probabilitate.

– Ce crezi că e mai important, norocul, calculele rapide sau intuiția de moment?

– Norocul este important, dar ai nevoie și de inteligență. Trebuie să gândești foarte repede, nu ai timp să pui pe foaie și să analizezi. Nu sunt calcule foarte sofisticate, dar trebuie să le faci foarte repede, să vezi dacă merită să investești. Intuiția contează mai puțin. Spun asta pentru că intuiția pe termen lung este riscantă. Pe moment poți avea o intuiție bună și câștigi, dar pe termen lung vei pierde pentru că tot statistica matematică va face diferența. Contează și norocul, mie mi s-a întâmplat că statistic eram mult în față, aveam șansă 80% să câștig, dar am pierdut. Se mai întâmplă.

– Care îți place mai mult, pokerul live sau cel online?

– Eu sunt jucător de live poker, nu prea joc online. Online mă folosesc de sateliți de calificare. Mai joc din când în când și turnee mai măricele, dar nu sunt ca alții care joacă 12 ore pe zi online. Eu nu trăiesc din poker, lucrez în telecomunicații. Dar se poate trăi din poker dacă ești destul de bun, inclusiv în România. La mine e un hobby, care îmi aduce o sursă adițională de venit. Poate în timp, dacă voi câștiga un turneu unde premiul este de un milion de dolari, îmi voi schimba viața.

– Cât de des blufezi?

– Blufez foarte rar. Din toate mâinile pe care le joc, poate în 2% blufez. Sunt anumite genuri de bluf, pe care e aproape obligatoriu să le faci. De exemplu, ai o carte foarte tare înainte de flop, ai mărit miza și unul din jucători ți-a plătit. Au venit primele 3 cărți și tu n-ai lovit nimic din ce ai în mână. Tu continui, iar acest lucru este deja considerat bluf. Dar blufuri adevărate, când joci tare, deși nu ai cărți bune, eu fac foarte rar.

– Dar îți dai seama dacă alți jucători blufează, sau pokerface e chiar pokerface?

– E greu să îmi dau seama dacă cineva blufează sau nu. Ține de intuiție, de felul în care a jucat mâna, poate n-a luat deciziile pe care trebuia să le ia dacă avea într-adevăr cartea puternică. Am observat blufuri din mimică, de exemplu, dar la nivel înalt jucătorul stă ca o stâncă, n-ai cum să vezi nimic pe el. Aceștia chiar au pokerface, e imposibil să vezi ceva pe ei.

– Consideri pokerul un sport?

– Da, îl consider un sport. Dacă șahul este sport, deși jucătorii nu fac nimic fizic, doar stau pe scaun și își pun la bătaie inteligența, atunci și pokerul este, și adevărul e că e singurul sport în care fiecare are o șansă să câștige. Și aici trebuie să ai inteligență, un psihic foarte tare, să reziști la situații de stres foarte mare. Trebuie să rămâi concentrat la maxim ore în șir, așadar presiunea psihică este foarte mare. La toate astea intervine și hazardul. Aș compara mai mult pokerul cu o afacere. Și în afaceri acestea sunt situațiile cu care trebuie să te confrunți. Investești, nu investești, mergi mai departe, te retragi. Dar pe când în afaceri ai mai mult timp la dispoziție să studiezi, să calculezi, la poker deciziile trebuie luate foarte repede. Dar și în afaceri poate interveni hazardul, de exemplu, pică euro.

– Bun, pokerul e sport. La fiecare sport pentru a avea rezultate, ai nevoie de antrenament. Tu cât te antrenezi, câte ore joci pe săptămână?

– Da, așa e, nu poți juca poker și să câștigi doar pentru că ai citit cărți de specialitate și ești bun la teorie. Trebuie să joci foarte mult ca să ajungi la performanță. La mine sunt unele luni în care joc foarte puțin, depinde. Nu pot da o cifră, mai ales că în ultima perioadă m-am axat foarte mult pe turnee. Sunt două feluri de poker în lume. Sunt turneele, unde există o taxă de participare și sunt locuri premiate, și sunt jocurile de tip cash game. La acestea din urmă te duci la o masă și se joacă pe bani reali. La cash game dacă cineva ți-a luat toate fisele, poți cumpăra altele, poți reveni la joc cu speranța că îți vei recupera banii, sau chiar vei face profit. Eu la cash game nu joc foarte intens. La turneu e altceva, acolo dacă ai ieșit, nu te mai poți întoarce, mergi acasă.

– Dacă cineva vrea să se apuce de poker, ce sfaturi îi dai?

– În primul rând îl sfătuiesc să joace cu prietenii. Eu de exemplu am văzut filmul „Rounders”, apoi m-am uitat la diferite competiții televizate, și astfel am prins ideea. Jocul cu prietenii e baza, eventual să fie cineva care să și explice. Dacă le place, să citească strategii, să caute filmulețe de training pe internet. Cel mai mult contează însă să joace cât mai mult. Iar la capitolul „în niciun caz să nu o facă”, sfatul meu e să nu joace pe mize mari. Mize de 10 lei sunt potrivite pentru începători. Și desigur, platforma online. Sunt turnee de 1 dolar, unde poți învăța destul de bine.

– Ce urmează? Ce planuri ai?

– Încerc să merg la turneul de la Viena, care va fi în martie. Intrarea e foarte scumpă, costă 5.000 de euro, așadar nu îmi permit, va trebui să mă calific online. În poker este foarte important managementul banilor, nu poți să te arunci în turnee scumpe fără să ai în spate sume consistente câștigate din acest joc, pentru că poți fi eliminat din prima zi, n-ai câștigat nimic. Ca să îți permiți să faci față la asemenea variații foarte mari, trebuie să ai bani. De exemplu, poți merge la turneu după turneu și să nu câștigi nimic. Eu va trebui să investesc până la 1.000 de dolari în sateliți de calificare online pentru a ajunge la Viena, și sper că voi reuși.