Insolaţia este o urgenţă medi­cală, ce poate apărea în cazul expunerii prelungite în timpul verii la razele soarelui.

În mod normal, organismul uman posedă o serie de mecanisme de adaptare la temperaturi ambientale înalte, prin care îşi menţine o temperatură constantă. Metabolismul general scade, iar creşterea transpiraţiei şi vasodilataţia peri­ferică favorizează pierderea de căldură.

În momentul în care această capacitate de adaptare este depăşită apar simptomele hipertermiei. Copiii, persoanele vârstnice şi persoanele supraponderale, la care procesul de termoreglare este mai puţin eficient, sunt cele mai expuse riscului de insolaţie. De asemenea, activitatea fizică intensă, umiditatea ridicată şi deshidratarea favorizează apariţia insolaţiei.

Există o anumită gradare a simptomelor ce apar la expunerea excesivă la soare.

Iniţial apare aşa numita „epuizare de căldură” ce se manifestă prin creşterea temperaturii corpului peste 37°C, cefalee (dureri de cap), greaţă, vărsături, ameţeli, tahicardie (creşterea ritmului bătăilor inimii), scăderea tensiunii arteriale, dureri şi crampe musculare, oboseală, slăbiciune.

Persoana afectată trebuie să întrerupă orice activitate şi trebuie să se odihnească într-un mediu răcoros, cu ridicarea picioarelor şi înlăturarea hainelor în exces. Pentru a se răcori rapid se pot folosi comprese reci sau pungi cu gheaţă aşezate pe abdomen sau în axile (sub braţe).

Rehidratarea este foarte importantă pentru înlocuirea fluidelor şi mineralelor pierdute prin transpiraţie. Trebuie să se bea 1,5-2 litri de lichide reci la fiecare 2-4 ore până când pacientul urinează în cantitate suficientă şi urina este normală la culoare. În mod normal este nevoie de o perioadă de recuperare de 24-36 ore.

În cazul expunerii mai severe la temperaturi ridicate, atunci când nu se iau la timp măsurile menţionate mai sus, se ajunge la „insolaţie”, stare caracterizată prin creşterea temperaturii corpului peste 40° C (temperatura centrală măsurată intrarectal), tegumente uscate şi fierbinţi, oboseală extremă, cefalee, vărsături „în jet” (fără senzaţie de greaţă), diaree, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, tulburări ale stării de conştienţă (confuzie, anxie­tate, pierderea cunoştinţei), convulsii, dificultăţi în respiraţie.

Insolaţia este o urgenţă medi­cală, viaţa pacientului fiind în pericol. De aceea, se apelează serviciul medical de urgenţă, după care se pot lua o serie de măsuri de prim ajutor.

Persoana trebuie mutată într-un mediu răcoros, dezbrăcată şi aşezată astfel încât să fie expusă la aer cât mai multă suprafaţă corporală. Se folosesc tehnici de răcire prin comprese reci şi pungi cu gheaţă pe abdomen, gât şi în axile, pulverizarea corpului cu apă nu foarte rece, ventilaţia corpului.

Dacă pacientul este conştient şi cooperant i se vor administra lichide reci. Nu se introduce pacientul în baie cu gheaţă. În cazul în care apare stopul respirator, este necesară începerea manevrelor de respiraţie artificială.

Manevrele vor continua până la sosirea echipajului de urgenţă care va prelua pacientul.

(csid.ro)