„Fă Doina” a făcut pui în chiar graiul mereu glumeţ al premierului-candidat Victor Ponta; el a lansat „fă, Ponta” arătându-i unui ţăran din Teleorman şi unde să pună virgula, şi de ce s-o pună acolo. Dar virgula nu se-aude, asta nu i-au spus sfetnicii lingvişti, aşa că ne-am ales cu „fă Ponta”. Bun şi ăsta, în lipsă de altceva mai neaoş ţine loc de portret.

„Fă Ponta” s-a aflat în China câteva zile. Ce ţară, domnule, minunată şi înfloritoare ţară! Şi mare, şi cu trenuri de mare viteză, şi cu un zid care se vede din stele. O ţară de care minunatul nostru premier-candidat este îndrăgostit din fragedă tinereţe, de pe când păşteau bobocii pesedişti pe pajiştile chineze, împreună cu Daciana. Nimic în neregulă, în lumea socialistă civilizată (evident, nu în lumea chineză, dar de unde să ştie ei ce făceau Victor cu Daciana în timpul liber...) se poartă aventurile extraconjugale, iar dacă sunt urmate de o căsătorie în regulă, se uită şi se iartă tot. Prin 2007 cei doi încă boboci pesedişti s-au căsătorit, iar evenimentul s-a produs tot în China. (Aceeaşi Chină din care „maestrul” micului Titulescu îşi procura ilegal „elementele” care l-au dus, pentru o prea scurtă vreme, în puşcărie). Cum să nu fii îndrăgostit pe viaţă de China şi de Marele ei Zid? Cum să nu fii îndrăgostit pe viaţă de o ţară în care domneşte, atotputernic, un comunism cu faţă umană atât de râvnit în câteva ţări foste socialiste din Europa Centrală şi de Est? Şi, mai ales, cum să nu fii îndrăgostit de un sistem atât de eficient şi discreţionar cum este cel care oficializează partidul unic conducător chinez?

Dorinţa secretă a PSD şi a liderului său Victor Ponta este un „copy paste” la scară mică după politicile conducătorilor iubiţi chinezi. Cineva spunea că, după vizita asta, Liviu Dragnea, baronul vicepremier de Vlaşca şi Teleorman, şi-ar fi propus să scoată la vot din cimitirele sudului României măcar un sfert din populaţia votantă a Chinei: „Să demonstrăm că se poate mai mult decât la referendumul pentru demiterea lui Băsescu”.

Ei bine, să vii de la Marele Zid şi să dai de mizeria cu Păcală, Tândală, Corina Creţu şi toţi amărâţii ăştia care nu înţeleg nimic din marea politică a micului Titulescu... Ce silă, ce scârbă, ce lehamite te-apucă! Colac peste pupăză, eşti obligat să scoţi din joben alţi „iepuraşi” care să adoarmă vigilenţa naţiunii cârcotaşe. Nu ai reuşit s-o „negociezi” pe Corina Creţu pentru un portofoliu important în Comisia Europeană? Nicio problemă, dai vina pe Păcală şi Tândală, politrucii de serviciu ai Opoziţiei, nişte iresponsabili care s-au supărat pe capra vecinului şi i-au solicitat imperativ şefului CE, Jean-Claude Juncker, să nu cumva s-o facă pe Corina comisar la Politici Regionale: „Măi Jeane, nu-i da Politicile Regionale că nu ştie ce să facă cu ele, pune-o la Ajutor Umanitar, la asta se pricepe”. Cum să reziste Juncker, amicul păcălicilor români din Opoziţie, unei asemenea solicitări?! Cam aşa îşi imaginează „Fă Ponta” că se fac intervenţiile şi numirile comisarilor în diverse portofolii la Comisia Europeană. Cam ca la noi, pe Dâmboviţa, cam ca în partidul şi guvernul pe care le conduce, cam ca în toate instituţiile subordonate.

Bomboana pe colivă, însă, e că l-au chemat să dea explicaţii ambasadele Americii şi Marii Britanii pe chestia cu ordonanţa de urgenţă privind traseismul politic dinspre Opoziţie spre Putere. Concluzia lui Ponta: „Nu mai putem da ordonanţe de urgenţă, e nevoie de un proiect de Lege pentru modificarea Legii 134/2010”. Trist, dezamăgitor, inuman, tulburător, deprimant; cum să fii ditamai premierul României şi să te pună la punct nişte funcţionari de la ambasade?! Unde este mândria noastră de români ortodocşi patrioţi, nesupuşi judecăţii unor nepricepuţi în politica dâmboviţeană?!

Cum să nu fii scârbit de o aşa primire în patria adorată după o vizită încununată de succes în cealaltă patrie adorată? Cum să nu-ţi vină să te urci în trenul de mare viteză pe care-l vor construi chinezii, cândva, şi să cobori direct la Chişinău, în pivniţele Cricovei?!

Vreau să-l liniştesc pe Victor Ponta: poporul român este profund nerecunoscător. De nerecunoştinţa lui n-a scăpat niciun român genial, de la Eminescu până la Cioran, Ţuţea, Brâncuşi, Regele Mihai şi, mai nou, marii politicieni contemporani cu existenţele noastre: Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Năstase, Voiculescu, Băsescu. De nerecunoştinţa poporului român n-o să scape nici genialul Victor Ponta. El are, totuşi, o scăpare: Marele Zid Chinezesc. Lui Băsescu i se pregătesc alte ziduri...