S-a dat, de sus de tot, ordin de zi pe unitatea PSD: nimeni nu scoate o vorbă despre maghiari, secui, autonomie teritorială pe criterii etnice, Ţinut Secuiesc şi alte subiecte care nu convin Puterii în campania pentru prezidenţiale. După ce trece campania şi câştigăm alegerile, ne descurcăm, totul e să rezistăm până atunci, să nu ne pierdem şi mai mult alegătorii din Ardeal, oricum sceptici când e vorba de Victor Ponta şi stânga lui socialistă.

L-am văzut pe premier, l-am văzut pe Miron Mitrea şi alţi lideri ai PSD respectând cu stricteţe şi stoicism regula impusă de sfetnicii americani: nu vorbim despre autonomia Ţinutului Secuiesc! Aşa că, riscând să fie penibili şi necredibili, pesediştii tac şi fac... pe înţelepţii care ştiu ei ceva, dar nu vor să ne spună, n-a venit momentul, ne mai fierb puţin în sucul nostru propriu, ăla cu gust de trei scaune, dominant în câteva judeţe din inima ţării.

Subiectul este „tabu” pentru PSD, asta e clar, dar constatarea nu ne face deloc mai liniştiţi. Dimpotrivă, începi să te gândeşti la toate nenorocirile posibile. Cu atât mai mult cu cât liderii UDMR ne tot îndeamnă să urmăm exemplul Tirolului de Sud. Care, într-adevăr, acum este o recomandare de succes, dar care până să ajungă aici s-a chinuit mult şi a suferit mult. Au suferit austriecii, au suferit italienii, a suferit multă lume nevinovată.

Motivul? Simplu: nu există o reţetă pentru autonomia teritorială pe criterii etnice. Există doar experienţe extrem de diferite, în ţări diferite, la popoare diferite. Nimic nu seamănă cu Ţinutul Secuiesc, nici măcar Tirolul de Sud.

Revenind, însă, la subiectul „tabu”, nu pot să nu mă-ntreb de ce se evită dezbaterea lui publică de către partidul de guvernământ? Oare n-avem nevoie de lumina minţilor înţelepte ale politicienilor PSD? UDMR a lansat doar un enunţ, nu a făcut nimic pentru dezbaterea publică a proiectului de autonomie. L-a lansat, cum spuneam, pentru a produce nişte reacţii umflate ale pesediştilor şi pentru a-şi apropia propriul electorat autonomist. Şi-atât. Nici unii, nici alţii n-au treabă cu ce vor românii, ce-i doare pe românii din viitorul Ţinut Secuiesc.

Iar asta nu-i bine deloc, pentru că s-ar putea ca unele idei din proiect chiar să fie bune, chiar să se poată aplica, cu beneficii de ambele părţi. Nu poţi refuza să vorbeşti despre un proiect de autonomie care vine din partea unui partid partener de guvernare! De asemenea, nu te poţi preface la infinit că eşti interesat de dezbaterea publică, dar fără să faci nimic concret în acest sens.

De obicei, în politica românească „actorii” se joacă pe scenă de-a hoţii şi vardiştii. În spatele scenei, însă, e armonie şi interes comun. În situaţia de faţă, lucrurile stau pe dos: pe scenă actorii se împacă de minune, în vreme ce în spatele scenei se duc lupte reale. Cine, ce câştigă din piesele astea de teatru prost? Vom trăi, sper, şi după alegerile astea prezidenţiale şi vom vedea cine pe cine păcăleşte. Părerea mea, care nu este o noutate pentru dvs., este că întotdeauna pierd cei mulţi, alegătorii adică, păcăliţi şi manipulaţi fără ruşine de toate partidele, dar mai ales de cele care au instrumentele Puterii la îndemână. Nu trebuie să ne panicăm, dar nici să ne iluzionăm, nu ne va alunga nimeni din casele noastre, dar autonomia nu va însemna nimic bun pentru românii din Har-Cov. Să avem răbdare, Ţinutul Secuiesc autonom este un proiect de perspectivă, nu se va întâmpla în câţiva ani, dar nici în câteva secole...