Pare a fi o ofensivă generală a procurorilor DNA împotriva corupţilor din toate structurile statului român. Vin reporterii televiziunilor bulgare să-i întrebe pe-alde Codruţa Kovesi şi Horia Georgescu ce şi cum fac să-i prindă pe pungaşii din politică, fotbal, Media, afaceri etc. Să înveţe şi ei, să facă şi ei la fel. Dacă nu le-ar fi jenă, din prea mult orgoliu, ar veni să înveţe de la procurorii noştri şi polonezii, şi ungurii (Viktoraş al lor n-are nicio treabă, e stăpânul absolut al Justiţiei ungare), şi chiar neamuri cu democraţii consolidate. Vă daţi seama ce lovitură a dat DNA cu Horia Georgescu?! Tocmai veniseră bulgarii să se împărtăşească din „agheazma” succesului luptei cu corupţia, când... ce să vezi, nu l-au mai găsit pe Horia, abia fusese închis de DNA! E de film, doar că nu ştii dacă să râzi sau să plângi, nu-ţi dai seama dacă-i comedie sau tragedie.

În mijlocul atâtor justiţiarisme spectaculoase trece neobservat actul de guvernare – o rămăşiţă, un apendice al unor vremuri trecute. Cine să mai guverneze şi ce să mai guverneze, cum să mai ai curajul să semnezi o hotărâre pe un act oficial? Cum şi cu ce bani să mai faci o stradă, să mai dai o primă, să restitui o proprietate?! Frica de „beciul domnesc”, cum i se spune arestului central de la Poliţia Capitalei, frica de dreapta sau nedreapta judecată, frica de condamnare şi de puşcărie paralizează organele miniştrilor, şefilor şi şefuţilor din instituţiile statului. Ţara merge înainte (sau înapoi...) în virtutea inerţiei asigurate de nişte legi şi hotărâri care-au apucat alte vremuri (mai bune sau mai rele, depinde din ce parte priveşti...).

Cel care ne oferă un nedorit exemplu în acest sens este chiar premierul Victor Ponta. Îi tremură pantalonii de frica DNA şi a foştilor lui „colegi” procurori, nu mai poate avea încredere în nimeni, i l-au luat şi pe Şova, Vâlcov e pe făraş şi nici Dragnea nu se simte prea bine... În consecinţă premierul nostru nu mai semnează nimic, apelând la subterfugii pentru păcălirea adversarilor: naşte un act normativ care cuprinde 26 de Ordonanţe de urgenţă într-una singură. Ca să fie, să nu-l mai critice presa că guvernează prin OUG! N-au nicio legătură între ele cele 26 de articole ale Ordonanţei, dar ce mai contează, important e că la statistică Ponta stă mai bine decât Boc la acest capitol! Peneliştii s-au prins de schemă şi promit să-l dea la „penal” pe premier, pe motiv că nu poţi băga într-un singur act normativ alte 26 de legi. Să vedem dacă-i crede cineva...

În teritoriu e jale mare, consiliile judeţene şi primăriile sunt decapitate, înlocuitorii aleşilor n-au curaj să semneze nimic, să hotărască nimic, se mulţumesc să semneze doar pentru salarii şi alte drepturi care li se cuvin. La Constanţa, de pildă, e rău de tot, şi primarul, şi şeful CJ sunt la „beci”, care, oricât de domnesc o fi, tot beci rămâne... Nici la Braşov situaţia nu-i chiar roză, Căncescu e arestat la domiciliu şi se gândeşte c-ar fi bine să scape cu 4-5 ani de puşcărie la Codlea, primarul Scripcaru are şi el destule belele pe cap, nu doarme liniştit cu toate denunţurile astea care te transformă peste noapte din om cumsecade în „suspect”. La Piatra Neamţ, la Timişoara, la Piteşti, la Vâlcea, la Bacău, la Craiova oamenii plâng pe străzi de mila şefilor şi de mila lor. La noi pân-acum e bine; bat în lemn, să nu găsească şi pe la secuii noştri vreo mustaţă incompatibilă sau mai lungă decât apărea în declaraţia de avere...

Ţara s-a închis, Iohannis e singurul care se mai plimbă sub escortă prin Europa. Între graniţe e jale mare, suferă toată lumea. Ceea ce mi se pare nedrept, pentru că ar trebui să sufere doar hoţii. Poporul ar avea motive de bucurie cu toate arestările astea care ţin loc de foame şi de sete pentru unii, dar uite că nu se pot bucura pentru că în aşezările lor nimeni nu mai mişcă un deget, o piatră, o cărămidă, o investiţie amărâtă acolo. S-a pus punct şi virgulă şi fondurilor europene, tot pentru nepricepere, trafic de influenţă, furturi şi alte blestemăţii tipic româneşti. Ţinând cont de toate astea, primarii şi şefii de instituţii cu răspunderi în materie de investiţii s-au pus la adăpost: aşteaptă. Cum ar zice nea Vasile, sunt pe vine în stand-by... Ce aşteaptă? Păi ce altceva decât vremuri mai bune, mai sigure, mesaje pe Facebook de la Partid că pot s-o ia de la capăt cu „munca” pentru comunitate, cu traficul pe ochi frumoşi, cu investiţiile pe „ochiul dracului”, cum bine zic bătrânii când vine vorba de bani nenumăraţi şi nemeritaţi.

România s-a închis pentru renovare. Guvernul, miniştrii, şefii de tot felul bocănesc, ciocănesc, scutură, dau cu vopsea, bat covoare, caută hârtii, acte, stenograme, înregistrări compromiţătoare – nu ştii niciodată la ce sunt bune! Se face curăţenie generală, e anotimpul potrivit şi-a cam venit şi vremea... Poporul suferă, dar se-ntăreşte cu rugi şi cruci la toţi sfinţii din Ceruri şi de pe Pământ. Poporul încă mai crede că Ţara lui e curată, că doar de-asta l-a votat pe neamţ toamna trecută!

Nu ştiu dacă ne facem bine până la Paştele ăsta, dar până la cel de anul viitor ar cam trebui, că vin alegerile locale şi iar stăm şi ne-ntrebăm ca proştii pe cine şi de ce am votat, pe cine şi de ce vom vota...