Niciunui partid politic nu-i place să fie monitorizat, tuturor le place independenţa şi „libera exprimare” în materie de finanţări dubioase şi para-ndărături penale. Parlamentul României pare a fi o cloacă în care se coc la foc încet, dar sigur, toate mârşăviile din politichia românească. Adevărul e că de la un Parlament reprezentat de Zgonea şi Tăriceanu nici nu puteai avea alte aşteptări, dovadă în acest sens stând acţiunile anti-justiţie şi anti-stat de drept desfăşurate pe scară largă la nivelul celor două camere ale Legislativului. Legea finanţării partidelor politice, Legea votului prin corespondenţă, Legea electorală stau de luni de zile prin sertarele bine ferecate ale unor luxoase birouri în care-şi fac veacul „aleşii” poporului, despre care nu găseşti, oricât ai încerca, nimic bun de spus. Aproape 600 de oameni pe care-i înjură şi-n somn românii, dar care au obrazul atât de gros încât nu-i mai atinge nimic. Decât, eventual, zgomotul cătuşelor mânuite de procurorii DNA. Atunci e durere, s-au dus dracului libertăţile cetăţeneşti, trăim într-o Republică a procurorilor ş.a.m.d. Maestrul acuzelor nefondate şi al discursurilor tâmpite este, neîndoios, şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: un manechin la curtea Parlamentului Varză!

În timp ce, ghiftuiţi de sfânta Înviere a Domnului Iisus, parlamentarii îşi repară ficatul cu legume, fructe şi băuturi uşoare, un organism al Consiliului Europei numit GRECO (Grupul statelor împotriva corupţiei) făcea praf statul român de drept şi sinceritatea unor instituţii ale acestuia în lupta împotriva corupţiei. Raportul GRECO, pe care parlamentarii noştri nu dau nici doi bani, constata că doar 7 măsuri, din cele peste 20 pe care România trebuia să le implementeze, s-au pus în mişcare în această ofensivă generală anticorupţie la nivel european. Iar acest raport apare la doar câteva zile după ce însuşi preşedintele Senatului României, numitul Tăriceanu, plânsese cu lacrimi de crocodil la Bruxelles, cerându-le europenilor să ne dea mai repede dreptul la circulaţie neîngrădită în spaţiul Schengen. Asta ca să vedeţi ce uriaşă discrepanţă există între ce vor europenii de la noi şi cum vrem noi să-i şmecherim din vorbe...

Problema noastră e că n-o să intrăm în veci în Schengen, pentru că nu merităm. Pentru că suntem nişte şmecheri proşti, conduşi de nişte idioţi metamorfozaţi în purtători de embleme instituţionale – şef de Senat, şef de Camera Deputaţilor, şef de Guvern, şef de ce-o mai fi... Sună teribil de democratic, numai că doar sună, toate instituţiile astea reprezentative sunt nişte forme fără conţinut, mâncătoare de sume uriaşe de la bugetul de stat. „Ar fi mai bine fără ele, comunistule?!”. Nu, n-ar fi mai bine, dar cred că e limpede pentru toată lumea că Parlamentul ăsta defect este, în acest moment, un organism de luptă împotriva statului român, împotriva fiecăruia dintre noi. Am ajuns, în sfârşit, să constatăm că Parlamentul României este o frână în calea dezvoltării noastre ca naţiune europeană. De-acum încolo, lucrurile ar trebui să intre într-o ecuaţie normală, în care societatea civilă, partidele politice responsabile şi preşedintele României să preseze pentru ca parlamentarii să scoată legile de la sertar, să le dezbată şi să le voteze, lăsând România să-şi urmeze traseul european pe care s-a angajat. Din păcate, situaţia e albastră rău: societatea civilă a reintrat în letargie, partide politice responsabile nu prea avem, iar preşedintele României... Da, Iohannis a retrimis către Parlament Legea finanţării partidelor politice, pentru a fi reexaminată. Să vedem ce va ieşi de-aici, chiar dacă n-avem niciun motiv să mai sperăm în aleşii noştri. Să vedem, însă, şi care vor fi viitoarele acţiuni prezidenţiale în apărarea statului român de drept de acţiunile unor parlamentari şi guvernanţi nenorociţi.

Ne bazăm pe şmechereală şi prostirea aliaţilor noştri europeni. Aşa am făcut întotdeauna, n-am fost niciodată sinceri şi corecţi cu cei de la care nu vrem decât bani şi proiecte. Suntem într-o conjunctură defavorabilă: Parlamentul este dominat de nişte partide antieuropene în esenţă, am numit aici PSD şi sateliţii lui, Guvernul este format din aceeaşi clică de şmecheri cu ifose patriotarde şi ţâfnă antieuropeană, în vreme ce toate speranţele noastre se rezumă la DNA şi Preşedinţie. Încă nişte alegeri câştigate, precum în 2012, de PSD, UNPR, PC, plus „independentul-liberal” Tăriceanu, şi ne-am scos cu mânuţele noastre din Europa. Şi pe noi, dar şi pe copiii şi nepoţii noştri. Drumul spre Rusia şi spaţiul vital eurasiatic e liber, acolo ne vor primi cu flori Putin, Orban, Tsipras, într-o perfectă devălmăşie cu moldovenii, bulgarii, albanezii şi alţi estici debusolaţi de prea mult capitalism întâmplător pogorât în această parte de lume nostalgic comunistă. De-aia zic că alegerile de anul viitor – şi localele, şi parlamentarele – sunt decisive pentru soarta României în următoarele decenii.