Piața Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe a fost miercuri scena de desfășurare a unuia dintre cele mai importante momente pentru comunitatea românească de aici, respectiv sărbătorirea Zilei Imnului Național al României. Prezente la eveniment, autorităţile ce reprezintă statul la nivel local au susținut discursuri, militarii au prezentat onoruri, preotul militar a spus o rugăciune, s-a cântat imnul și s-a defilat pe ritmuri de fanfară, cum se întâmplă de regulă la orice manifestație de acest gen.

De fapt, episodul a fost unul lamentabil, căci la eveniment, pe lângă reprezentanții instituțiilor statale aflați la datorie, erau cel mult 30 de cetățeni români, în special mămici cu cărucioare și copii de mână, semn că se aflau prin preajmă și, sesizând că se petrece ceva au venit să vadă despre ce e vorba, dar și alte câteva persoane între care unii doar simpli trecători, care s-au oprit din drumul către un alt loc. „Eu am ieșit cu ceva treburi prin oraș și am văzut mișcare. Am venit să văd ce se întâmplă și am rămas aici, altfel nu cred că aș fi venit. Nu am obiceiul să particip la astfel de evenimente”, ne-a spus indiferent un cetățean.

Și totuși, participarea la festivitatea dedicată Zilei Imnului Naţional nu ar trebui să fie o chestiune care să depindă de un obicei, ci mai curând o obligație morală față de propria identitate națională, cu precădere într-un spațiu în care românii sunt numeric în minoritate și se declară deseori victime ale majoritarilor locali. Accesele de naționalism, care devin deseori virale în mediul online, au fost departe de a se concretiza în fapt miercuri, poate din cauza căldurii, a orei la care s-a desfășurat evenimentul, a lipsei de informare sau poate, pur și simplu, din nepăsare. Oricare ar fi motivul, el nu este o scuză plauzibilă.

Proaspăt întors de la studii masterale din SUA, Vlad Vidican ne-a spus ușor dezolat: „Dacă era ziua imnului american, cred că mii de oameni se adunau și cântau împreună. Ei se bucură toți în astfel de momente și participă în număr foarte mare. Până și oamenii cu dizabilități, care se deplasează în cărucioare, se adună acolo cu steaguri și nu pleacă acasă decât la sfârșitul evenimentului”.

Întrebat cum comentează prezența atât de mică a populației române la un astfel de eveniment, prefectul județului Covasna, Sebastian Cucu, a considerat că orice cuvinte sunt de prisos. „Păi, mai e ceva de zis? E... no comment!”, a spus acesta, care a încercat totodată să îi scuze pe români prin faptul că e sezonul estival și mulți sunt probabil în vacanță sau că, din cauza orei, unii erau la serviciu și nu au putut veni.

Mai generos în declarații a fost, în schimb, preotul Vasile Tămaș din Vâlcele, care a afirmat că, în opinia lui, nu mai există niciun fel de sentiment național la noi în țară. „Realitatea este că nu ne mai pasă. Momentan, ne pasă de lacurile care se încălzesc pe la Reci și Pădureni, de micii și berea care ard pe grătar, dar sentimentul național e zero, e la pământ. În caz de conflagrație – Doamne ferește! – nu numai că toată lumea o să fugă la bulgari sau la unguri, o să se ascundă în munți pentru că n-are nimeni pentru ce lupta. Dar eu îi cred și pe români și le dau dreptate. Nu avem pentru ce lupta. Ne lipsește demnitatea națională pentru că nu mai este promovată de conducători. Ne merităm soarta”, a spus acesta, adăugând că nu mai există nimic spiritual în rândul românilor și că scara valorilor este dată peste cap. Mai mult, preotul crede că și lipsa siguranței zilei de mâine este o problemă care alungă sentimentul național din sufletele oamenilor. „Poporul român a rămas sărăcit. Trebuie să ai grijă și de cele trupeși. Dacă n-ai ce pune pe masă, îți mai arde să stai la 35 de grade să asculți imnul României? Nici nu știi dacă e ziua imnului. Asta e problema. Nu mai suntem vrednici precum erau străbunii acum două secole, ca în 1918, când ne-am dus pe jos până la Alba Iulia. Acum nu coborâm din bloc să venim până în Piața Mihai Viteazul”, a mai spus acesta.

Reprezentantul ortodoxismului românesc a punctat de asemenea faptul că, dacă lucrurile continuă să se desfășoare la fel și în viitor, soarta românilor de aici va fi una foarte dură. „Apreciez că la nivelul judeţului Covasna, cel puțin, va avea loc o tragedie pentru simplul motiv că suntem puțini aici și eu număr cinci tineri pe degete care-și fac treaba în județul ăsta”, a spus preotul care consideră că problema ține și de cultură, și de educație, și de învățătura din familie, unde mamele sunt principalele responsabile de ceea ce le transmit copiilor lor.

O poziție ușor optimistă a avut-o consilierul local Mădălin Guruianu, care a apreciat faptul că, deși au fost puțini, cei prezenți au cântat imnul până la capăt și și-au manifestat bucuria de a fi prezenți la sărbătoare. „Dacă vreau să văd partea pozitivă a lucrurilor, pot spune că a fost manifestația la care s-a cântat cel mai mult de către cei prezenți, ceea ce e un lucru bun. Faptul că imnul României se cântă deschis la un eveniment e un pas înainte”, a spus consilierul, care nu a putut totuși să ignore faptul că oamenii aflați în stradă erau nepermis de puțini. „Poate că ora prânzului, poate căldura foarte mare și – hai să spunem pe nume! – probabil și dezinteresul oamenilor față de genul acesta de manifestații face ca puțină lume să fie cu adevărat mândră de imnul național. Nu văd de ce se întâmplă asta, având în vedere că, până la urmă, ar trebui cumva să învățăm de la vecinii noștri maghiari care intonează de fiecare dată cu mare plăcere și drag imnul, indiferent că e vorba de o manifestare sportivă, culturală sau politică și indiferent de vreme”, a mai spus acesta.

Ce-i drept, la manifestația de miercuri, două doamne erau îmbrăcate în ie românească, iar un domn avea asupra sa un pliant de pe care citea versurile imnului în timp ce acesta se intona. Deși în toată această beznă a nepăsării, cazurile menționate sunt o rază palidă de lumină, nu trebuie să uităm de celebra zicală românească din care am învățat toți că nu se face primăvară cu o floare (nici cu trei!).