Rolul Opoziţiei e să ceară oricând doreşte demisia oricărui reprezentant al Puterii, la orice nivel. Din acest punct de vedere, e de înţeles cererea de demisie a prefectului Sebastian Cucu, formulată de partidele maghiare reprezentate de o Uniune care se joacă de-a Opoziţia împreună cu PNL. Doar că n-ajunge să ceri demisia cuiva, ar cam trebui să spui şi de ce o ceri. În cazul prefectului judeţului Covasna, singurul motiv pare a fi etnia: „să-l dăm jos că-i român, nu-i de-al nostru, nu ne merită!”. Nu prea ajunge, nu vi se pare? Staţi că mai e ceva: „ne-a amendat cu 5.000 de lei şi ne-a purtat prin tribunale pentru că maghiarii au cântat Imnul Ungariei la o manifestaţie publică pe pământul Ţinutului Secuiesc”... Un pământ românesc, totuşi.

Complicat, nu? Era o manifestare care comemora destrămarea Imperiului ungar, pe 4 iunie 2014, o zi dureroasă pentru maghiari, prilej de bucurie pentru români şi alte naţiuni înglobate vreme de secole în Imperiu. Dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş fi acţionat în judecată partidele maghiare organizatoare pentru că au cântat un Imn, sau mai multe. Problema asta cu Imnurile şi Drapelele tinde să se cronicizeze şi n-are nici un sens să sărim ca arşi, noi autorităţile adică, ori de câte ori nişte minţi înfierbântate şi inimi îndurerare îşi cântă oful în altă limbă şi pe nişte texte care nu ne plac. Va trebui să găsim o cale să ieşim din fundătura asta cu Imnuri şi drapele, n-are nici un viitor.

Dar uite că prefectul Sebastian Cucu a gândit altfel şi a acţionat partidele în instanţă. Era dreptul lui, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, să o facă. Că nu i s-a dat dreptate în instanţă, e altă chestiune, pentru care domnii atât de europeni de la UDMR, PCM şi PPMT n-ar trebui să facă atâta caz, e doar un amărât de proces pierdut.  De fapt, lor nu le place nici un prefect român, aici e vorba de etnie, nu de imnuri şi steaguri. Nu le-au plăcut nici ceilalţi prefecţi români vânturaţi de-a lungul şi de-a latul anilor din urmă la Prefectura Covasna, drept pentru care au făcut tot ce-au putut ca să-i îndepărteze. Motivul a fost acelaşi: prefecţii etnici români au simţit nevoia să apere minoritatea română din judeţ de agresivitatea majorităţii maghiare.

Da, de agresivitate e vorba, pentru că şi ei, şi noi devenim agresivi când e vorba de imnuri şi drapele. Maghiarii recunosc că Imnul României şi Drapelul tricolor românesc le displac profund, îi agresează, îi înfurie; şi e vorba, atenţie!, de imnul şi drapelul statului al căror cetăţeni sunt. De ce ne-ar place nouă să-i auzim pe ei cântând Imnul Ungariei şi plimbând kilometri de drapele tricolore maghiare pe străzile oraşului?! Pentru foarte mulţi români, Ungaria nu este doar un stat străin, ci mult mai mult... Întrebaţi-i pe cei din Ip şi Trăsnea, iar dacă n-aveţi drum pe-acolo, încercaţi la românii din Aita Seacă şi Covasna-Voineşti, veţi afla ce au însemnat şi ce înseamnă pentru ei ungurii şi Ungaria!

Prefectul Cucu n-are de ce să-şi dea demisia. Sau poate are, dar treaba cu procesul pierdut pentru un imn nu ţine, e de adormit pruncii de la clasele pregătitoare. Găsiţi alte motive, domnilor, dar mai ales străduiţi-vă să găsiţi o cale de mijloc, nu vă mai bateţi şi nu vă mai judecaţi pe imnuri şi drapele, niciodată subiectele astea nu vor aduce pace şi înţelegere între românii şi maghiarii din Covasna, Harghita, Mureş şi alte câteva judeţe din Ardeal.