Atinşi de virusul revizionist, noul preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi premierul Ungariei, Viktor Orban, se întrec în a ne ameninţa şi ironiza apelând la hărţi cu graniţe de la 1800, pe vremea când lumea europeană era dominată de ţarii ruşi şi împăraţii austro-ungari. Putin şi Dodon regretă că ţarii de-atunci n-au trasat graniţa Rusiei mai la sud, cât să cuprindă şi Moldova românească, numai bine pentru a făuri o Moldovă Mare subordonată mamei Rusii. Orban şi miniştrii lui regretă că Diktatul de la Viena n-a avut o viaţă mai lungă, atâta cât să fixeze definitiv graniţa de est a Ungariei pe linia Carpaţilor Meridionali şi Orientali, incluzând adică Transilvania şi Sarmisegetuza, răpindu-ne astfel actul de naştere al poporului român. Altfel spus, după Ungaria d-lui Orban Viktor, iată un nou pretendent la modificarea graniţelor României: Moldova preşedintelui Dodon. Cât de mare e această Moldovă şi cât de mulţi moldoveni se cred buricul pământului, rămâne de văzut.

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, ne ameninţa cu câteva săptămâni în urmă cu „măsuri ferme ale guvernului ungar contra atacurilor împotriva unor lideri maghiari locali” din România. „Este absurd că lideri maghiari au fost acuzaţi de fapte de corupţie pe baze evident false”, a tunat şi-a fulgerat vicepremierul ungar, promiţând „protecţie şi susţinere” liderilor comunităţilor maghiare din Transilvania acuzaţi de fapte de corupţie de către procurorii DNA.

Urmând aceeaşi cale, Igor Dodon primeşte de la preşedintele rus o hartă de la 1812, în care se lăfăie o Moldovă Mare de Tot. „Asta-i ţara voastră, frate”, pare a spune Putin, lăcrimând pe umărul fratelui Dodon.

Izmeneli diplomatice între doi preşedinţi care mureau de plictiseală? Poate, dar dacă, totuşi, e ceva mai mult? Momentul e numai bun pentru a vântura prin Europa ideea schimbării prin forţă a graniţelor: invazia musulmană dă de lucru guvernelor şi unei Uniuni Europene slăbite şi indecise, America are un nou preşedinte care nu dă doi bani pe NATO şi Europa de Est, abandonând-o oricând în braţele Rusiei dacă asta îi va cere Putin, ţări puternice din Europa vor avea în acest an alegeri, în urma cărora partide şi lideri naţionalişti-populişti-revizionişti pot ajunge la Putere – e cazul Franţei, Germaniei, Olandei şi Angliei, aceasta din urmă e deja în afara Uniunii Europene. Într-un asemenea peisaj sumbru pentru stabilitatea politică europeană, populiştii şi revizioniştii îşi fac de cap nestingheriţi.

Aşa se explică vizita lui Dodon la Kremlin, harta dăruită de Putin, dar şi anunţata vizită a lui Putin în Ungaria, la invitaţia premierului Orban. Împreună cu Turcia fundamentalistă a lui Erdogan, un preşedinte care se pregăteşte asiduu să devină dictator cu acte-n regulă, Rusia, Ungaria şi Republica Moldova formează un patrulater capabil să producă un deranj consistent pe harta Europei. Un sprijin deloc de neglijat în acest posibil demers vine din partea SUA, al cărei preşedinte abia instalat a declarat că va fi interesat exclusiv de soarta Americii şi americanilor, că nu va mai susţine financiar trupe NATO sau ale SUA pe teatre de operaţiuni din Europa decât contracost.

Suntem în ochiul furtunii. Adăugaţi la tot ce v-am spus elemente de politică internă promovate de actuala Putere, capabilă să destabilizeze economic România şi să dezbine hotărâtor societatea românească, şi aveţi un tablou complet al unui viitor încă incert, dar posibil. Protestele zecilor de mii de români împotriva unor ordonanţe care albesc dosarele unor politicieni de prim rang ai Puterii şi scot din puşcării oameni politici vinovaţi de sărăcirea ţării, replicile inconştiente ale unei Puteri bolnave de corupţie până în străfundurile celulelor de partid, mistificările şi minciunile proiectate în spaţiul public după câştigarea alegerilor de către PSD ne arată că suntem mai expuşi ca niciodată.

Condiţiile pentru un Referendum s-au copt pe nesimţite, protestatarii vocali din stradă şi cei tăcuţi din case nu mai pot fi minţiţi de niciun partid, cu nicio promisiune. Ei vor fapte. Iar singura faptă care-i poate linişti, cel puţin deocamdată, este retragerea celor două Ordonanţe de urgenţă. Asta ar trebui să facă Dragnea şi Guvernul lui, dacă se gândesc la binele românilor şi al ţării. Dar nu o vor face, pentru că nu la asta se gândesc ei. Dimpotrivă, vor plusa, le vor adopta cu modificări insignifiante şi vor ameninţa cu suspendarea preşedintelui. Vom tot merge în această primăvară la urne: trei referendumuri (ca să nu rămână de birjă, a anunţat şi PSD vreo două...), o suspendare şi cine ştie ce surprize ne mai aşteaptă.

La luptă, deci, români! Nu e nevoie de ruşi, moldoveni, unguri care să ne dezbine şi să ne stăpânească. O facem singuri, avem specialiştii noştri în manipulări, suspendări, dezbinări. Şi de ce toată nebunia asta? Pentru ca România să fie bine şi tot românul să prospere? Nicidecum: pentru ca Liviu Dragnea, Tăriceanu şi alţi câţiva politicieni certaţi cu Justiţia să nu ajungă la judecată şi, eventual, la închisoare.

(Dumitru Manolăchescu)