Covasna Media Group|Tuesday, 23 May, 2017

„Îmi place cel mai mult când e greu“ 




De vorbă cu actorul Sebastian Marina

Sebastian Marina, un actor care joacă de peste un deceniu la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, a putut fi văzut anul trecut în piese ca „Orb de mină“, „Tartuffe“ sau „True West“. În piesa „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe“, spectatorii au putut afla, pe lângă detalii despre viața și viziunea despre artă a altor actori din trupa TAM, și amănunte despre venirea lui Seba în oraș, despre familia pe care a clădit-o alături de altă actriță, Ioana Costea, precum și mărturisiri cu privire la mesajul din timpul referendumului din 2012, moment pe care actorul a spus că îl regretă. Am privit cu interes confesiunile lui Seba, dar am vrut să aflăm mai multe apropo de piesele pe care le-a regizat, despre poate cel mai cunoscut film în care a apărut, precum și despre următoarea piesă în care va juca, așa că l-am rugat să ne acorde interviul de mai jos.

Actor în musicalul „Leul Ra“

– Ce poți să ne spui despre rolul tău din musicalul „Leul Ra“, următoarea producție a TAM?

– Pot să spun multe sau puține (râde), o să încerc ceva între aceste limite: îmi place mult, se aseamănă cu alte roluri pe care le-am avut de jucat, e un rol în care am fost distribuit pentru că regizorului i s-a părut că mă potrivesc, astfel că încerc să mă potrivesc (zâmbește). Sunt dresorul circului unde Ra este marea vedetă. Îmi place mult cum va arăta costumul (dacă va arăta la fel ca în schițele Elenei Du Soleil, cea care semnează costumele).

– Știu că ai mai jucat în producții muzicale, cum ți se pare, de pe acum, Leul Ra? 

– E foarte greu, să știi. Enorm de mult de muncă, însă e foarte foarte foarte „cool“. Trebuie să știi că mie îmi place cel mai mult când e greu. Eu – acum cât îmi sunt copiii în vacanță și nu trebuie să îi duc/aduc de la școală/“grădi“ – stau 12-13 ore în teatru. Recunosc, merg până la Tribel sau Bastion să mănânc ceva la prânz. Da, am mai jucat în spectacole muzicale, dar ăsta este de departe cel mai complex. Îmi place cam tot, mă!

Sebastian Marina, regizorul

– Din câte am citit, te-ai format și ai debutat ca actor, pentru ca mai încolo să debutezi și ca regizor, cu Game. Set. Match (2013), continuând cu 11.1 și Colibri (2015), respectiv cu 7 (2016). Cum ți-a completat regia viziunea despre teatru?

– Păi nu decisiv, dar e mișto să vezi și din cealaltă parte cum se naște un spectacol. Responsabilitatea e mult mai mare, la fel și stresul, felul de a discuta cu actorii. Procesul de lucru la spectacol începe cu mult înainte de a te întâlni cu ei (teoretic, căci nu toți regizorii fac așa – eu spun cum cred eu că e mai bine), trebuie gestionate o grămadă de lucruri. Mie îmi e mai greu să fiu regizor, dar îmi place și postura aia. Probabil că voi mai monta spectacole, habar n-am, dar ideea e că prefer să fiu actor.

De la „Katalin Varga“ la „Despre oameni și melci“colaj Sebastian Marina

– Ai apărut într-un film de succes, „Despre oameni și melci“ (2012). Ne poți spune mai multe despre rolul tău și despre participarea la această producție?

– Hahaha, măi… nu prea. În primul rând că nu prea pot spune că acolo chiar am un rol. E un rolișor tare-tare mic. Cât despre participarea la producție… a fost cu entuziasm, cu abnegație (râde). Au fost câteva zile foarte drăguțe de filmare,  m-am simțit foarte bine (…), era ca la un fel de workshop condus de niște oameni faini.  Era super cool pentru că era vară, m-am revăzut cu colegi actori de prin țară cu care nu mă văzusem de multă vreme, am cunoscut actori, ca de obicei. Cu unii m-am înțeles, cu alții n-am apucat să mă înţeleg… ți-am zis, rolișor, puține zile de filmare, asta e.  Au fost alte filme, însă, unde aportul meu a fost mai important și despre care, dacă vrei, vom vorbi altă data.

– Hai să vorbim acum. Zi-ne mai multe despre filmele unde ai avut un aport considerabil.

– Hehehe, nu de aceea am spus, dar ok. În primul rând e vorba despre – „Katalin Varga“ (2009) -, în regia lui Peter Strickland. E un film pe care regizorul l-a făcut pe banii lui, neștiind dacă vreodată cineva îl va băga în seamă. Și pentru o vreme nici nu a fost băgat în seamă de către nimeni. A fost nevoie că Peter să își piardă complet speranța ca lucrurile să se îndrepte. Apoi a avut nominalizări și a primit un premiu la Berlin (Ursul de Argint pentru contribuție artistică deosebită în domeniul sunetului – n. red.). Acolo aveam un rol negativ. Am lucrat așa de frumos la acel film! Am să spun doar atât: la final aveam de filmat o scenă în care aveam de ucis personajul principal. Înainte de a-l ucide aveam un scurt monolog. Pentru că nu am avut vreme de repetiții, mi-am repetat și gândit monologul la lumina telefonului, noaptea, pe muțește, în sacul de dormit, în timp ce toți ceilalți dormeau în jurul meu.

Un vis din adolescență

Un alt film de care Sebastian Marina își amintește cu drag este pelicula de mediu metraj „Parastasul lui Viorel nu se mai ține aici“ (2010), în regia lui Lucian Tion: „Povestea mea și a lui Lucian e așa: când eram adolescenți ne-am promis unul celuilalt că el se face regizor, eu actor și într-o zi vom face un film împreună. El a fost plecat în SUA 15 ani, apoi s-a întors, mi-a dat mai multe scenarii să citesc, iar eu i-am spus ca ăsta e cel pe care ar trebui să îl facem. L-am filmat în două zile, undeva la munte, în județul Bihor, fără bani, fără nimic, doar cu un scenariu foarte drăguț și actori buni. Claudia Ardelean, Ioana Costea, Fiscu (Ion Fiscuteanu Jr. – n. red.), sunt și ei în film. Și cel mai bun prieten al meu, Adrian Cucu. Joacă și Lucian, pentru că actorului care ar fi trebuit să joace rolul lui i s-a furat nu știu ce în ziua plecării la filmări și n-a mai putut veni. Dar visul din adolescentă ni l-am îndeplinit: am făcut ce ne-am promis!

„Mi se pare imposibil să nu reacționezi“

– Ai fost un artist care nu s-a ferit să-și spună părerea despre societate și politică din 2012, la referendumul pentru demiterea președintelui, și continui să o faci pe Facebook. Ce s-a schimbat de atunci în abordarea ta din postările politice?

– În primul rând, postările mele nu sunt politice. Sunt personale. Eu nu fac și nu voi face parte din niciun partid politic, deși am fost contactat. Nu e pentru mine. Faptul că scriu despre ceea ce se întâmplă în jurul meu nu cred că se cheamă că fac politică. Având în vedere iureșul în care suntem acum, situația în care am fost azvârliți de către clasa politică actuală, mi se pare imposibil să nu reacționezi, aproape revoltător. Sunt lucruri care contravin principiilor mele – și principiilor generale de bun simț și etică, eu nu sunt chiar atât de special încât să fac notă discordantă -, felului în care am fost educat, felului în care m-am autoeducat și, în consecință, reacționez. Da, am scris și voi mai scrie împotriva prostiilor pe care le fac și spun Dragnea și coechipierii lui, fără a fi, însă, un fan al lui Iohannis. Am ieșit în stradă și voi mai ieși, până când propria-mi conștiință îmi va spune că e suficient.

În ce privește episodul din 2012, a fost eroarea vieții mele, am tot vorbit despre asta. Am făcut o greșeală, am plătit pentru ea – mai vin facturi și acum (râde) -, acum sunt de mii de ori mai atent ce spun, în ce fel. Situația era cam la fel de tensionată, doar că atunci nu am numărat până la trei că să îmi liniștesc sufletul.

Cum începusem interviul cu o întrebare despre un proiect în desfășurare (Leul Ra), l-am întrebat pe Seba, în încheiere, despre proiectele din viitor.

Ne-a răspuns că este „pe drumuri“ din 2011, având proiecte cu diferite teatre, atât din plăcere, cât și pentru un câștig suplimentar, necesar întreținerii familiei. Pe de altă parte, spune că, acum, „dacă tot se măresc salariile“, tinde să selecteze mai exigent proiectele în care va intra, fiind tentat să accepte piese din zona de teatru independent. „Vreau să fiu aici, acasă, cu familia mea, cât mai mult. Copiii cresc și nu greu să ratez nimic din procesul ăsta al lor“. În ceea ce privește alte piese de la TAM; spune că va vorbi la momentul respectiv: „acum (…) lucrez la „Ra“, e greu, e minunat, abia aștept să scoatem premiera, despre celelalte, când le vine rândul, acum în prim-plan e „Leul Ra“.

Covasnamedia.ro




Comentarii Facebook

Comentarii.

Adaugă Comentariu

-->